Preferam sa avem propria locuinta, suntem crescuti si educati in spiritul de „a avea ceva al nostru, care sa ne apartina”. Este o chestiune de mentalitate sau de siguranta?… dorinta de a ne simti protejati, de a simti ca am realizat ceva, ca efortul depus zi de zi, prin munca pe care o desfasuram nu este zadarnic, ca se vede „ceva in urma noastra”, un bun, un imobil pe care il putem lasa mostenire mai departe copiilor nostri.

In Romania, varianta chiriei este considerata o optiune de scurta durata, o solutie de compromis. Potrivit datelor centralizate de Eurostat, Biroul de Statistică al Uniunii Europene (UE), in 2016 țara noastră avea cei mai mulți proprietari de locuințe, respectiv o pondere de 96,6% din totalul populației. La polul opus, în Germania-  puţin peste jumătate (52%) dintre cetăţeni deţineau propria lor locuinţă, arată datele publicate de Eurostat, Austria (55%), Danemarca (62%) şi Marea Britanie (63%).

Improprietărirea „în masă” a populației, la prețuri modice, după Revoluție a avut un impact favorabil pentru romani. Dintr-o țară în care locuințele (din mediul urban, cel puțin) erau construite de stat și închiriate apoi către populație, România a devenit, peste noapte, un loc în care, datorită existenței alternativei generalizate, varianta chiriei a devenit, practic, indezirabilă.

In Germania, istoria este insa cu totul diferita. Preferința pentru chirie a acestui popor își „trage” rădăcinile din perioada celui de-al doilea război mondial., cand în mai 1945, o cincime din stocul locativ al țării (circa 2,25 milioane de case) era distrus și alte două milioane de case erau avariate. Economia trecea printr-o perioadă extrem de dificilă moneda națională era lipsită de valoare, finantarea era inexistenta – astfel încât o metodă obișnuită de achiziție era trocul (sau schimbul de produse). Pentru a satisface nevoia de locuinte se impunea a veni cu un program guvernamental. In anul 1949 a fost promulgata prima lege a locuintelor. Legea era facuta pentru a impulsiona construcția de case care să răspundă nevoilor majorității populației – în materie de chirii, suprafețe și finisaje. Majoritatea noilor case erau disponibile spre închiriere – în principal din cauza cererii scăzute din partea unor potențiali cumpărători. Într-o piață bancară extrem de slabă, instituțiile financiare cereau un avans ridicat pentru împrumuturi ipotecare – bani de care foarte puțini dispuneau. Din cauza dificultatilor intampinate pentru obtinerea unui credit ipotecar, foarte multi germani aleg calea cea mai facila si anume sa inchirieze.

In perioada 2010-2016, la nivelul UE, procentul cetăţenilor care deţin propria locuinţă era la aproximativ 70%.

In perioada 2010-2017, preţurile locuinţelor au crescut cu 11% în UE şi cu 6% în zona euro. În această perioadă, cel mai semnificativ avans s-a înregistrat în Suedia (56%), Austria (49%), Letonia (47%) şi Luxemburg (4 %), iar cel mai important declin în Spania (minus 17%), Italia (minus 15%) şi Cipru (minus 9%). În România, preţurile locuinţelor au crescut cu 6,1% în 2017, după ce în 2010 înregistraseră un declin de 7,5%.

In concluzie, preferam sa fim proprietari de locuinta, este considerata ca o varianta de investitie si de siguranta in acelasi timp.

Sursa economica.net